Creditul – binefacere sau blestem?

Iată o temă pe care e greu s-o abordezi din cauza concepțiilor deja formate ale publicului. Există o tabără consistentă a celor care-ți demonstrează faptul că un credit reprezintă, nici mai mult nici mai puțin decât diavolul pe pământ. Pe de altă parte, tabăra adversă(mai puțin numerică, ce-i drept) consideră că instituția creditului este o binefacere, fără de care n-am putea trăi. Mai rămâne ceva în afara acestor două mega-tabere? Desigur: o minoritate care nu e de acord cu niciuna dintre opinii.Deci, de ce parte să fim? Pro, contra sau indiferenți? Ei bine, răspunsul e mult mai complicat decât pare și e nevoie de o abordare moderată. Aceasta pentru că nici cei din „tabăra pro” și nici cei din „tabăra contra” nu au dreptate. Pur și simplu pe lumea asta nu există(sau dacă există e foarte rar) alb absolut sau negru absolut!

Avem nevoie de credite? Cu siguranță, da! Hai să vă dau un exemplu: să presupunem că ai o oportunitate, dar nu ai banii necesari. Să zicem că ai avea nevoie de o sumă cam de 7-8 ori mai mare decât venitul tău lunar. Știi că dacă ai acea sumă, „marcând oportunitatea”, ai putea câștiga cel puțin dublu în 2-3 luni. Ce faci, de unde iei bani? O soluție ar fi prietenii, dar ești sigur că un prieten ți-ar da cu sufletul deschis acei bani? Eu cred că, mai degrabă, ți-ar spune că nu are, că are greutăți s.a.m.d. Ce faci? Te duci la rude, la părinți? Desigur, cea mai elegantă soluție e creditul. Îți faci rapid un calcul, vezi care e riscul tranzacției și, dacă e acceptabil, te împrumuți rapid și-ai rezolvat problema. Fără umilințe sau explicații suplimentare.

Ceea ce-am spus a fost doar un exemplu. Pot fi date nenumărate și nu atât de ipotetice precum cel pe care vi l-am prezentat. Imaginați-vă cum ar arăta lumea dacă n-ai putea să te împrumuți. Cu siguranță, mult mai aiurea. Cât timp i-ar trebui unui tânăr până și-ar cumpăra o casă? Câți bani ar risipi pe chirie, în condițiile în care, cu o sumă lunară comparabilă și-ar putea plăti rata la o casă care, în final, îi rămâne? Sunt nenumărate exemple care ne demonstrează că instituția creditului este, totuși, una necesară.

Atunci de unde vine nebunia acuzelor? Hai să privim lucrurile și din punctul de vedere al celeilalte tabere. Criza începută în 2007(și resimțită la noi în 2008) i-a prins pe foarte mulți cu credite contractate în valută. Să facem un calcul: în perioada 2007-2009 Euro a crescut de la 3.3 RON la 4.5 RON(e doar o aproximare, nu sunt date exacte). Creșterea s-a produs în condițiile în care economia României a luat-o binișor în jos. Tradus, acest lucru înseamnă că job-urile s-au subțiat, la fel ca și veniturile celor care „se bucurau” că au un loc de muncă. Concluzionând, rezultă că cei împrumutați în euro s-au trezit cu veniturile micșorate de devalorizarea monedei naționale și, suplimentar, de efectele crizei. De cealaltă parte, datoria către bancă convertită în lei a crescut cu aproximativ 40%. E logic să fii disperat, nu-i așa?

Păi și dacă în cazul creditelor în Euro e logic să fii disperat, ce mai putem spune despre cei care s-au împrumutat în franci elvețieni(CHF)? La ei valoarea francului s-a dublat! Cum mai poți arăta atunci când venitul din salariu ți s-a micșorat, iar ratele către bănci s-au dublat? Desigur, extrem de disperat. Și asta nu e totul! Imaginați-vă că mulți dintre respectivii împrumutați au contractat credite pentru a-și lua case(exact ca în exemplul despre binefacerea creditului). Criza a dinamitat efectiv piața imobiliară.

Cazurile de acest tip le întâlnești la tot pasul. Sunt oameni cărora criza le-a distrus o parte din viață. Însă, așa cum am mai spus, trebuie să ne păstrăm echilibrul. Nu cred că e fezabil să acuzăm într-o parte sau alta, ci să vedem de ce s-a întâmplat așa.

După cum am mai spus, pe de o parte ne-am confruntat cu o devalorizare a monedei naționale, iar, pe de altă parte, cu scăderea generalizată a veniturilor. Prima concluzie pe care am putea-o trage este aceea că greșeala tactică a celor care s-au împrumutat în acea perioadă a fost faptul că au optat pentru credite în valută. Într-adevăr, nimenu nu a luat în seamă riscul valutar, iar acesta a apărut fix atunci când nimeni nu se aștepta. Și … a mai fost ceva! Un element de care au uitat cam toți: gradul de îndatorare. În perioada de boom, băncile au acceptat o îndatorare a clienților de până la 80%! Aceasta înseamnă că unui împrumutat de acest tip, după plata ratelor, mai avea la dispoziție doar 20% din venit! Iată întregul mix toxic în adevărata sa splendoare: un grad mare de îndatorare combinat cu un împrumut în altă valută decât venitul. Ce-nseamnă asta e limpede: orice mică perturbare a pieței valutare te afectează. Iar când vine un tsunami precum criza în care încă ne mai zbatem, efectul e de-a dreptul devastator, dacă nu cumva fatal din punct de vedere financiar.

Cea mai mare greșeală pe care o putem face e să căutăm un vinovat. E aproape imposibil de găsit deoarece vina este împărțită: atât băncile care au avut criterii laxe, cât și clienții care s-au lăsat duși de val, alături de autoritățile care erau oarbe. Ceea ce putem face însă este să tragem concluziile corecte. Avem în față exemple limpezi, am văzut ce se poate întâmpla, așa că, pe viitor, trebuie să ne punem în gardă.

În concluzie ce-ar trebui să știm? În primul că trebuie să căscăm bine ochii la toate riscurile. Să pornim de la premisa că nu ne va merge toată viața așa cum ne merge acum. Că este posibil să ne mai pierdem job-ul, că sunt posibile accidente temporare. Și, de fiecare dată când facem un pas spre un credit să fim conștienți de ceea ce facem.

Și-aș mai spune ceva în final: a afirma despre credit că e binefacere sau blestem e complet greșit. E ca și cum ai spune că ciocolata ucide sau că te scoate din orice boală. Creditul e un produs. Folosit corect e benefic. Invers, folosindu-l fără să-l înțelegem, riscăm să ne accidentăm. Așa cum nu te sui la volanul unei mașini dacă nu știi să conduci, la fel n-ar trebui să contractezi un credit dacă n-ai habar la ce te-nhami.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *