Nimic nu e imposibil!

Cum să ajungi rapid la ținta aleasă

Să începem cu începutul. Toți avem ținte, toți avem dorințe. Eu, spre exemplu, aș vrea ca mâine să fie gata întreaga platformă bancare.ro, exact așa cum am gândit-o de la început, cu toate gadget-urile și utilitarele pe care le-am imaginat. Ghici ce: e imposibil! E-atât de mult de muncă încât mă simt copleșit numai când mă gândesc la ce am de făcut. Tu ai putea să-ți dorești să dezvolți o aplicație complexă, să creezi un concept nou sau să construiești de la zero o afacere. Analizând fiecare dintre aceste proiecte constați că e foarte mult de muncă, că e aproape imposibil s-o faci.

De fapt de-aici încep eșecurile noastre, de la acest „aproape imposibil”. Să ne înțelegem: nu există „aproape imposibil”! Dacă ceva nu e imposibil înseamnă că e realizabil! De multe ori, din cauza unor formulări, a unor capcane de limbaj, devenim prizonieri și plângem în fața propriilor noastre neputințe. Și aceasta fără să ne dăm seama că paralizia care ne cuprinde este falsă și, iată, generată doar de o formulare nereușită.

Am cunoscut în urmă cu vreo cinci ani un tip interesant care avea ca meserie demonstrarea faptului că nu există lucruri imposibile. Vi se pare greu sau „imposibil”? Pentru el asta era provocarea supremă. Era modul lui de-a fi și, dacă nu și-ar fi găsit această ciudată îndeletnicire, probabil că ar fi fost muritor de foame.  Își trăiește și acum, cu pasiune, viața de consultant pe teme diverse și reușește să ducă la capăt cu succes misiuni care au fost decretate ca imposibile de cei de dinaintea lui.

Când afli ce angajamente a avut te crucești. A fost angajat la un moment dat pentru a-i educa pe membrii unor comunități africane în ceea ce privește infectarea cu un vierme. Era un proiect aproape imposibil deoarece respectarea unor reguli de igienă încălca nu știu ce tradiții. A reușit, mișcând lucrurile astfel încât să nu se încalce tradiția. Altă dată a fost solicitat pentru a ajuta la găsirea unei soluții constructive a unui baraj decretat ca imposibil de construit în acea zonă. A reușit să-i pună la aceeași masă pe cei care susțineau imposibilitatea cu cei care spuneau că au soluții. Și, până la urmă, barajul s-a construit. A fost solicitat pentru a ajuta la startul unui proiect care implica lucrul împreună al unor echipe atât de eterogene încât nimeni nu credea că e posibil așa ceva. A reușit în câteva luni să creioneze o structură de coordonare atât de isteață încât proiectul „fără șanse de mișcare” duduie în prezent. A fost angajat chiar să împace doi frați care nu-și mai vorbiseră de zece ani. Și, ghici ce: a reușit într-o săptămână! Zece ani de necomunicare, de ignorare reciprocă, „rezolvați” într-o săptămână!

După ce mi-a povestit întâmplările lui fascinante de prin toate colțurile planetei am fost curios să aflu cum face el de-i reușesc toate lucrurile. Cum reușește să treacă peste ceea ce e imposibil și, mai mult, să ducă lucrurile la capăt. Mi-a spus că are o metodă banală pe care-o folosește de fiecare dată: înjumătățește ținta. Adică împarte pe jumătate ceea ce are de făcut și face tot posibilul să termina prima jumătate. Dacă jumătatea e prea mare, mai împarte încă odată la jumătate și se concentrează cu toate forțele sale pentru terminarea primului segment. Apoi se concentrează pe următorul. Și așa mai departe.

Lucrurile mari sunt formate din bucăți mici” – mi-a spus. „Tăind în jumătate, ai mai multe șanse să găsești cu exactitate acele componente de bază, acele soluții mici, dar esențiale, care te fac să-ți îndeplinești țelul final. Și, după ce ai făcut primii pași, dacă-ți menții concentrarea, nici n-ai habar cât de bine încep să se lege lucrurile.

Recunosc, pe moment nu prea am pus bază pe ceea ce mi-a spus. Părea un slogan. Însă, când m-am confruntat cu un proiect din care nu credeam că voi reuși să ies neterfelit mi-am amintit vorbele lui Mark(acesta-i e numele). Am încercat să împart proiectul în jumătate, apoi jumătatea în jumătate și așa mai departe până când am găsit ceva ce puteam face imediat. Așa am început, iar apoi, ca într-un puzzle, pe măsură ce înaintam, problemele își găseau rezolvarea, iar „potrivirea pieselor” era din ce în ce mai ușoară.

Chiar dacă pare banal sau mult prea simplu, încearcă această metodă. După ce ți-ai stabilit o țintă, caută să faci jumătate din ea. Dacă nu poți, împarte-o la jumătate, până când găsești task-ul pe care-l poți face imediat. Și apoi, ușor, ușor, totul va veni de la sine. Fii convins că funcționează!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *