De ce asigurările de viață cu acumulare sunt simple păcăleli?

Te asiguri și, în același timp, economisești! Cam așa sună sloganele generoase ale ofertanților. De multă vreme, domeniul asigurărilor de viață este populat cu tot felul de produse menite a le face „mai sexy”. Într-adevăr, nu e un lucru plăcut să te asiguri pentru moarte, astfel încât ofertanții au căutat întotdeauna să-ți prezinte domeniul utilizând scheme sofisticate. În loc să-ți spună că e vorba despre moartea ta ți se spune că e vorba de securitatea copiilor tăi s.a.m.d. De multă vreme s-au creat produse cu opțiune de acumulare care, la sfârșitul perioadei promit să-ți întoarcă banii economisiți și nu puțini sunt cei care le-au ales ca metode de investiție.

Când vine vorba de investiții ciulesc bine urechile. Întotdeauna caut metode de diversificare a investițiilor, astfel încât sunt deschis oricărei oportunități. O asigurare care-ți întoarce ceva bani după terminarea contractului ar fi, teoretic, ceva pozitiv. Așa se face că m-am apucat „să sap” pentru a înțelege cum funcționează. De cele mai multe ori când mă documentez încerc să abordez problema puțin diferit. Pentru a nu cădea în capcana vânzătorilor profesioniști – aceea de a urmări fascinat promisiunile vânzătorului – caut să reformulez întrebările astfel încât să obțin ceea ce doresc.

Pe vremea când am luat contact cu acest tip de „oportunități”, am abordat un asigurător spunându-i că mă interesează să revând polițele emise de ei prin intermediul unei firme de brokeraj pe care o înființam. Desigur, firma era o himeră, dar mă interesa modul de funcționare al industriei în general pentru a înțelege, în final, adevărata valoare a produsului. Fiind pus în fața oportunității de a atrage un nou vânzător în canalul său, asigurătorul s-a apucat să-mi descrie avantajele pe care le-aș avea. Astfel, am aflat cu stupoare că, întrucât asigurările de viață se vând foarte greu, primele agentului sunt extrem de generoase. În unele cazuri prima poate ajunge chiar și la 50% din valoarea poliței!

Atunci când un producător împarte atât de generos bani cu un revânzător înseamnă că ceva e putred. Constatând că ceva „nu rimează” m-am hotărât să renunț la oportunitatea de investiție, dar să urmăresc în continuare cu atenție domeniul. Cu ceva timp în urmă, un amic m-a rugat să-i calculez cam cât ar trebui să ridice după ce „acumulase” timp de vreo zece ani. Trecuse o perioadă cu dobânzi generoase și foarte fluctuante. Era extrem de greu să stabilesc o dobândă corectă. Astfel m-am raportat la cea mai mică dobândă a perioadei și i-am calculat o sumă minimă pe care ar trebui s-o ridice. În perioada respectivă dobânzile la depozite erau cu două cifre! Nu mică mi-a fost mirarea în momentul în care amicul meu s-a întors nervos spunându-mi că, de fapt, avusese un randament de doar câteva procente pe an(dacă nu mă înșel 2% sau 3%)!

În fapt el pierduse bani. Când dobânzile la depozit sunt de 20% și tu faci doar 2%, în termeni reali ai pierdut 18% din sumă! Iată că și misterul „comisioanelor grase” fusese dezlegat.

În realitate, acumularea prin intermediul societăților de asigurări, din punctul meu de vedere, e o himeră. Adăugarea componentei de economisire la asigurarea de viață nu e altceva decât o bagatelă de marketing. Face produsul sexy și-atât.

Concluzia e simplă: dacă vrei să te asiguri, asigură-te și dacă vrei să economisești, fă-o clasic! Nu amesteca lucrurile pentru că te păcălești. Asigurătorii se pricep la asigurări, nu la investiții. În general e bine să nu amesteci lucrurile. Dacă cineva ți-ar vinde o mașină care în portbagaj are instalată o bucătărie ți-ai cumpăra-o? La fel e și cu asigurările care au componentă de economisire.

1 comment for “De ce asigurările de viață cu acumulare sunt simple păcăleli?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *