țeapă, păcăleală online

O țeapă clasică în epoca Facebook

Hoții au fost în toate vremurile și vor fi mult timp de-acum înainte. Nu cred că e cineva care să se îndoiască de veridicitatea acestei afirmații. Ar fi și naiv să crezi că toată lumea-ți vrea binele. Și, cu toate acestea, hoții exact asta fac: pretind că-ți vor binele, că-ți oferă un serviciu pentru a te ajuta.

În era internetului, ușurința cu care te poți adresa unei mase imense de posibile victime a transformat radical domeniul hoției. De la trecerea scrisorilor nigeriene pe online, prin intermediul emailului, până la „scamele” moderne de Facebook, toate hoțiile nu au fost(și probabil nu vor fi) decât rescrieri ale trucurilor clasice de păcălit fraieri. Iată una dintre ultimele capcane descoperite mai zilele trecute.

La articolele ale căror link-uri le public pe Facebook apărea, din când în când câte un comentariu ușor tâmpițel. Se vedea de la o poștă că e ceva tradus automat(probabil cu „Google Translate”), scris greșit și aproape neinteligibil. Ce naiba vrea ăsta? Citești și înțelegi că e un nene(sau o tanti, în funcție de „personajul” jucat) care-ți oferă credite ieftine. Fără acte, fără nimic și la o dobândă imbatabilă: 2% pe an. Comentariul întreg îl poți citi mai jos:

comentariu credit, credite

Nu-ți trebuie multă școală pentru a înțelege că e ceva necurat la mijloc. De altfel, profilul de facebook al acestui „domn” e cât se poate de bine construit: are poză, emailul(chiar dacă e pe gmail) coincide cu numele și-ți clamează peste tot că vrea să ajute tinerii din mai multe țări din America Latină, printre care și … Italia și România! 🙂

Aflându-mă în fața unui domn atât de binevoitor nu m-am putut abține și i-am scris deoarece mă rodea curiozitatea să înțeleg ce schemă adoptă pentru a-i fura pe fraieri. Așadar, iată-mă cerând „informații despre meu oferte de împrumut”. Încerc să-i scriu într-o limbă cât mai buruienoasă, astfel încât traducerea automată să-i întoarcă un rezultat de coșmar.

Surprinzător, în aproximativ două ore primesc răspunsul. În aceeași limbă română aproximativă – rezultată din Google Translate sau ceva similar – îmi spune că este un om serios – cum altfel? – și că trebuie să-i trimit datele mele personale, printre care și suma creditului solicitat și codul IBAN în care să-mi vireze împrumutul. Nu se încurcă și-mi mai spune că, pe baza acelor date, îmi va fi completată o poliță de asigurare a rambursării creditului de către o societate de asigurări din Franța și că, după plata poliței, în 48 de ore voi primi banii în cont. Simplu, nu-i așa?

Pentru mine totul s-a oprit aici deoarece am înțeles perfect cum funcționează țeapa. Este, de altfel, una clasică, adaptată – destul de superficial – zilelor noastre. Deci care-i șmecheria? Simplu. Te vrăjește cu posibilitatea unui credit ieftin și îți propune să plătești o asigurare. Nimic suspect, îți spui. Doar tipuri similare de asigurări plătești și la bancă, nu-i așa? Așa e, numai că la bancă, dacă ajungi să plătești asigurarea se presupune că primești și un credit. În cazul de față, însă, primești doar iluzii.

Scenariul cel mai probabil este cel în care ți se trimite un cont IBAN – probabil unul personal, al vreunui marginal social de prin Franța căruia i s-a deschis cont, dar i s-a reținut cardul – și ți se cere să plătești o sumă cât de cât OK. Probabil vreo câteva sute de euro. După ce efectuezi plata, în prima fază vei avea parte de amânări repetate. Asta până când vor reuși să scoată banii din cont. După, tăcere! Ei își caută alți fraieri, iar tu mai adaugi o țeapă în lista celor pe care le-ai luat până acum.

În mod normal, 99% dintre țepe ar putea fi evitate dacă ți-ai face un calcul simplu: probabilitatea ca cineva să vrea să-ți facă un bine așa că-i vine e extrem de mică. Însă probabilitatea ca un străin care nu te-a văzut niciodată să vrea să-ți facă bine este egală cu zero! Ce motiv ar avea cineva de la capătul lumii să te împrumute cu bani la o dobândă modică. Și, presupunând că ar fi posibil, ce garanție ar avea el că îi vei mai da banii înapoi? Desigur, zero. Țepe înregistrează și băncile locale, care au prezență aici, care sunt conectate la toate bazele de date posibile legate de fraude. Trebuie să fii nebun să împrumuți așa, nereglementat, la mica înțelegere, doar „pentru a face bine”.

În ziua de azi, din ce în ce mai mult, hoții își adaptează vechile scheme de furt noului mediu propice – online-ul. Aici, în afara noutății, au ceea ce se numește scalabilitate, adică posibilitatea de a se adresa unei mase imense de posibile victime prin intermediul mesajelor automat-personalizate, al furtului de identitate și al anonimității destul de bine asigurată de către rețea. Trebuie să conștientizezi că, în cazul acestui tip de infracțiune, ești practic fără protecție. Individul se supune unei alte legislații și a-l acuza este extrem de greu. Care crezi că e posibilitatea ca, în cazul în care un pakistanez îți fură câteva sute de euro, să-ți recuperezi paguba și, eventual să-l târăști pe respectivul în fața unui complet de judecată. Îți spun eu simplu și clar: zero! Degeaba reclami la poliție. În cazul puțin probabil(aproape imposibil!) în care individul va fi dat în urmărire internațională, autoritățile din țara sa ar trebui să declanșeze o anchetă. Chiar dac-o declanșează, faptul că respectivul individ a furat de la „un bogat” – așa cum suntem noi văzuți acolo – pentru cei de-acolo e un element de simpatie și de inteligență. Probabil, în cel mai rău caz se va alege cu o mustrare, dacă nu cumva se va ascunde în spatele unei suspiciuni de furt de identitate.

În concluzie, nu-mi rămâne decât să-ți atrag atenția să fii cu băgare de seamă. Lumea e plină de hoți, iar probabilitatea ca necunoscutul simpatic de la capătul celălalt al rețelei să fie un om cinstit e extrem de mică. Așa că, cel mai bine e să eviți „megaofertele” de binefacere pe care le primești. E mai cinstit și mai sigur așa!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *